Am băut şi cafeaua de seară… începe să-mi iasă cum trebuie, în sfârşit.
Azi am dat o fugă până la cabinetul unui medic de familie, având nişte comisioane de rezolvat (nu, nimic şpagă sau ceva de genul ăsta ci doar de dus nişte documente şi adresat mulţumiri). Cât am aşteptat să intru, pe culoar era lume adunată şi la alte cabinete… discuţii de “audiat” din plin!
Nu o să intru în detalii că DIN CAUZA pacienţilor s-a introdus la unul din cabinete metoda cu bonurile de ordine pentru care vin unii oameni şi de la 5 DIMINEAŢA să le prindă (ciudat cum se pot scula la ora aia, să facă scandal când stau la coadă la bonuri sau când aşteaptă să intre la medic şi cum intră în cabinet “Văleu, domn’ doctor, ce bolnavă sunt! De-abia mă mişc! etc.” şi numai ce mai devreme era să-i smulgă capul de pe umeri unuia mai tânăr care vroia doar să intre la asistentă să întrebe ceva legat de sistem), ci o să mă opresc un pic asupra răutăţii de care dau dovadă cei care, cu experienţă de viaţă, ar trebui să nu ne-o dea drept exemplu nouă, “generaţiei tinere”.
Este vorba despre un mic… exemplu, din miile asemănătoare ce se întâmplă la cabinetele medicale: o doamnă în vârstă iese de la cabinetul asistentei cu o hârtie în mână şi merge către cabinetul medicului; la usă, o altă doamnă în vârstă, ceva mai tânără decât prima. Prima pacientă întreabă dacă mai este cineva înăuntru şi i se răspunde că da, urmând să intre interlocutoarea. Întrebată de ce vrea să ştie, răspunde că i s-a comunicat de către asistentă să intre la medic cu hârtia respectivă, împreună cu persoana care urmează, şi să înmâneze personal hârtia (buletinul de analize). I se răspunde cu “da, dacă vă lasă persoana care urmează… Nu intraţi cu mine, intraţi după mine!”… What the fuck?
Mi-a venit să râd… mai ales că a urmat discuţia că “cine ştie cât vreţi să staţi”, clasicul “şi noi suntem bolnavi” (care, ciudat, la tineri nu este crezut niciodată – nu mai stau să povestesc ce papară era să mănânce p gravidă că a avut tupeul să urmeze sfatul asistentei şi să intre prioritar în faţa unui pensionar, ÎN ZIUA DEDICATĂ PRIORITAR GRAVIDELOR!) etc. Asta pentru foarte probabil un minut maxim din timpul medicului cât să afle datele de pe acel buletin şi să tragă o concluzie adecvată.
Ce m-a distrat foarte tare a fost concluzia la care am ajuns azi: cu cât sunt mai răi, enervanţi şi pur-ţi-simplu neoameni cei care aşteaptă la uşa medicului, cu atât dosarul lor medical este mai gros! Mi-aduc aminte de o chestie cu… karma, parcă îi zicea…
Anyway… luaţi aminte şi nu faceţi ca ei. Nu de alta, dar o să ajungeţi toţi în astfel de situaţii de… stat pe la uşa unui cabinet de unde speraţi să plecaţi cu mai multe zile rămase de trăit decât aveaţi înainte de a ajunge acolo!
Tags: cabinet, intoleranta, ipocrizie, medici, pacienti, prostie
No Comments »
)
